Semnăm tot mai puțin cu pixul. Contracte de muncă, acorduri între firme, documente trimise către stat, toate se închid azi cu câteva clicuri și o semnătură electronică. Întrebarea firească, mai ales pentru cei care lucrează în IT sau administrează o firmă, este simplă: dacă aproape totul se poate semna digital, mai are rost drumul până la notar?

Răspunsul începe cu o distincție pe care mulți o ratează. Regulamentul european eIDAS recunoaște trei tipuri de semnătură electronică: simplă, avansată și calificată. Doar cea calificată, bazată pe un certificat digital emis de un furnizor autorizat, are, potrivit eIDAS și Legii 214/2024, aceeași valoare juridică precum semnătura de mână. Pentru cele mai multe contracte comerciale, ea este perfect suficientă. Tocmai de aceea, întrebarea pe care o primește tot mai des un cabinet notarial Sector 5 nu mai este „cum semnez", ci „pentru ce anume mai am nevoie de notar".

Aici este însă linia care nu s-a mutat. Legea privind semnătura electronică nu se aplică actelor pentru care legea impune forma autentică. Practic, oricât de avansată ar fi tehnologia, o vânzare de imobil, o donație sau un testament autentic nu se pot încheia printr-o semnătură electronică. Ele rămân, prin lege, în competența notarului. Motivul nu este birocrația, ci natura acestor acte: transferă drepturi importante și au nevoie de o garanție pe care un fișier semnat digital nu o oferă.

Pentru că un notar nu doar „strânge" o semnătură. El verifică identitatea reală a părților, se asigură că acestea înțeleg și vor cu adevărat ceea ce semnează, controlează situația juridică a bunului și își asumă răspunderea pentru legalitatea actului. O semnătură electronică, oricât de sigură criptografic, confirmă că un anumit certificat a semnat un document. Nu confirmă că omul din spatele lui a fost lămurit, liber și în deplinătatea facultăților. Exact această diferență dă actului notarial forța lui.

Asta nu înseamnă că notariatul a rămas în urmă. Registrele notariale sunt de mult electronice, iar legislația deschide treptat calea către proceduri notariale în format digital, în care părțile semnează cu semnătură electronică calificată, dar tot în fața notarului. Cu alte cuvinte, tehnologia nu elimină notarul, ci îi schimbă instrumentele. eIDAS 2.0, adoptat în 2024, merge în aceeași direcție, cu un portofel european de identitate digitală care va simplifica semnarea la nivelul întregii Uniuni.

Concluzia practică este utilă oricui lucrează cu documente. Pentru contractele de zi cu zi, o semnătură electronică calificată îți economisește timp și hârtie și are aceeași greutate ca semnătura de mână. Dar când în joc este o casă, o donație sau un testament, tehnologia te duce doar până la ușa notarului. Restul, prin lege, se semnează acolo.